Cineva locuiește într-o casă frumoasă, are un serviciu bun și are prieteni apropiați. Din exterior viața lor are succes și pare perfectă, dar ei încă se luptă cu depresia. Este important să nu minimizăm durerea, subliniind cât de super este viața cuiva, în ciuda sănătății mintale. Nu le spuneți lucruri de genul: “Oh, dar sunteți bogați, sunteți celebri, sunteți inteligenți”, deoarece durerea nu discriminează. Și sigur, dacă ești un copil înfometat în Africa, cu o singură masă la fiecare trei zile, atunci durerea ta este foarte diferită – dar asta nu înseamnă că durerea cauzată de depresie nu contează. Dacă cineva suferă de un traumatism din cauza unei relații abuzive sau este anxios și deprimat în legătură cu viața sa, compararea acestuia cu cei care sunt „mai rău” nu este probabil un confort. În schimb, rețineți că sentimentul tuturor este valid, indiferent de aspectul lucrurilor din exterior.
“Am trecut prin asta când…”. Uneori ne raportăm la cineva care suferă vorbind despre propriile noastre experiențe. Dar acest lucru nu este întotdeauna necesar și poate apărea ca și cum ai încerca să concurezi. Nu este asta o competiție. Uneori, când vrei să spui cuiva adevărul, indiferent de modul în care l-ai spune, alți oameni vin și îți vor spune toate aceste lucruri istorice, de parcă ar vrea doar să concureze cu tine. Și asta tu nu trebuie să faci. Poate că încerci să fii empatic spunând că ai suferit și tu, dar este mai util pentru celelalte persoane să depună pur și simplu mărturie a durerii lor și să-i spui că ești aici pentru ei. În acest fel, nu simți că te împovărează cu sentimentele lor și știu că tu îi asculti cu adevărat – mai degrabă decât să aștepți rândul tău de a vorbi. Acestea fiind spuse, există toate șansele să aprecieze și să își dorească să audă și despre propriile tale experiențe. Dar așteaptă ca ei să întrebe mai întâi despre asta.
“Cauți doar atenție” … Nu ar trebui să spuneți niciodată cuiva că doar caută atenție. Nu aveți nici o perspectivă asupra a ceea ce simte, așa că nu ar trebui să încercați niciodată să le invalidați. Avem multă empatie față de bolnavii de cancer sau de oricine are o afecțiune fizică, dar de ce nu avem aceeași empatie față de cineva cu o boală invizibilă? Și prin invizibil, nu mă refer doar la cineva care suferă de anxietate sau depresie, mă refer și la lucruri precum fibromialgia, sindromul oboselii cronice, lucruri care nu se înregistrează cu adevărat pe scanări, dar sunt probleme evidente pentru persoana care suferă. Există unii oameni, cum ar fi narcisiștii și psihopații, care ar putea să imite probleme de sănătate mintală sau să aibă boli false, dar asta nu înseamnă că majoritatea oamenilor nu sunt de încredere.
Nu sunt suficient pentru tine?
Când vorbești cu cineva la care ții, poate fi greu să nu faci asta. Mai ales dacă sunt profund deprimați sau anxioși. Nu întreba niciodată: “Nu sunt suficient pentru tine?” Adevărul este că, atunci când te aflii în acel iad, nimic nu va fi suficient pentru tine. Spunând astfel de lucruri, adaugi această povară suplimentară și încep să se simtă vinovați pentru că te fac să te simți așa. S-ar putea să simți că le amintești de tot binele pe care îl au în viața lor și câți oameni țin la ei. Dar s-ar putea de fapt să adăugați doar sentimente negative pe lângă cele pe care le dețin deja.
În vindecarea spirituală o numim “întunericul sufletului”. Și uneori oamenii nu se mai întorc din acel întuneric …
“Îmi pare atât de rău pentru tine…” Este important să nu tratezi persoana ca pe o victimă și să-ți dai seama că este încă prietenul tău care trece doar printr-un moment dificil. Când o persoană se luptă cu sinuciderea, anxietatea sau depresia, motivul pentru care este încă în viață, încă încearcă să caute ajutor, cere ajutor, este că există o parte din acea persoană care luptă – partea războinică a acelei persoane.. Dar problema este uneori, că întâlnim oameni care ne dau sfaturi convingându-ne că noi suntem victime. S-ar putea să încerce să ajute dând dovadă de simpatie, tratându-te ca pe o victimă. Dar este partea războinică pe care trebuie să vă concentrați și să o dezvoltați. Nu ajuți o persoană făcând-o să se simtă “mică”.
Trebuie să fii foarte clar cu privire la identitățile tale personale și la modul în care te raportezi la orice fel de luptă, deoarece o mulțime de oameni se consideră victime sau martiri.
Asta nu înseamnă că persoana cu care vorbești este victimă sau martiră, dar fii foarte atent când spui si ce spui oamenilor care trec printr-un impas al vieții.
