Am pierdut mult timp încercând să ajut oamenii care, foarte clar, nu erau pregătiți să accepte ajutorul. Este un „sindrom al puiului de pasăre” în care găsiți puiul rănit pe sol și încercați să-l alăptați încet aducându-l înapoi la sănătate. Dar ce se întâmplă dacă tot ce face puiul ăsta este să reziste ajutorului tău și să respingă tot ceea ce încerci să faci pentru a-l face bine?
Pentru cineva care iubește o slujbă bună „fix-it”, este important să știe că încercarea de a ajuta pe cineva care nu vrea sau nu este pregătit să fie ajutat este un efort nobil, dar în cele din urmă este ca și cum ai cere să fii lovit în față.
Cum poți să stai, totuși, să te uiți atunci când cineva pe care îl iubești se autodistruge? Cum poți să nu încerci măcar să-l faci să vadă că își face rău?
Din păcate, nu cred că funcționează așa. Piesa care lipsește este că cealaltă persoană trebuie să-și dorească ajutor. Nu îl poți forța să creadă că ceva nu este în regulă – suficient de greșit pentru a justifica unele schimbări majore în viața lor.
1) Schimbarea este înfricoșătoare și …
2) Recunoașterea că există defecte înnăscute uriașe este înfricoșătoare. Oamenilor le place să creadă că au siguranța pe ei înșiși până când…nu prea, sau chiar nu au deloc. Și chiar și atunci, uneori, se vor lupta cu tine, lovind cu picioarele și țipând, și totuși nu își vor da seama că au probleme. Sunt atât de obișnuiți să fie pe o barcă cu o gaură în fund, reținând apă, încât nici măcar nu cred în bărci fără acea gaură.
Persoana pe care încercați să o ajutați vrea să creadă că poate trăi o viață normală, așa cum presupune că sunt toți ceilalți. Vrea să creadă că nu trebuie să se sacrifice, că nu are circumstanțe speciale și că nu are tendințe pe care alți oameni nu le au. Dacă problema lor este băutul sau drogurile, se întreabă: “de ce atunci când toți ceilalți fac aceste lucruri nu ajunge să fie dezastru? De ce atunci când eu le fac, există întotdeauna consecințe sau probleme majore doar pentru mine?”
Vrei să-i ajuți. Vrei să fii acolo pentru ei și să vezi ce poți face pentru ca problemele lor să dispară. Poate că la început îi ajutați, făcând ușor sugestii, apoi împingându-i mai ferm să admită că au o problemă. Dar apoi se întăresc. Devin încăpățânați și cred că încerci să-i sabotezi sau că reacționezi excesiv sau că nu-ți pasă de ei, când tot ce faci este să-ți pese.
Puteți încerca să ajungeți la acele frici. Puteți să-i anunțați că vă pasă și că sunteți acolo când sunt gata, dar nimeni nu s-a lipit vreodată de ceea ce trebuia să facă pentru a-și îmbunătăți situația fără să ajungă singuri la acea concluzie. Acesta este doar un exemplu, dar cantitatea de prieteni pe care i-am avut și care nu s-au angajat și au luat în derâdere reabilitarea drogurilor, s-au liniștit abia după ce au primit ordin de a merge la închisoare. Cei care și-au dat seama singuri că au nevoie de ajutor, sunt cei care s-au întors cu adevărat către sufletul lor și au acceptat ajutorul.
Nu poți ajuta pe cineva care nu dorește ajutor. Știu că este frustrant. Este ca o roată groaznică terifiantă, unde continuă să meargă „în jurul valorii de…”, făcând aceleași greșeli în timp ce tu stai pe pământ și privești, muscandu-ti limba si abținându-te de la a-ți oferi ajutorul …
Descoperă mai multe la Lumea Sabinei
Abonează-te ca să primești ultimele articole prin email.
